Despre cine sunt eu si o lansare de carte
Am avut onoarea si emotia de a fi invitat sa particip la o lansare de carte sambata trecuta, la Bookfest. Cartea: Eu cine sunt? Autorul: Mihail Musat.
M-a bucurat enorm increderea acordata de Mihail odata cu invitatia sa de a vorbi lumii despre cartea scrisa de el. Pe de o parte, pentru ca nimeni nu mi-a mai propus asta vreodata – toate au un inceput, nu? – iar pe de alta parte, pentru ca stiam ce inseamna sa vorbesti in public, dar nu trecusem prin asta de foarte multe ori. Asadar, am stapanit o teama si am oferit ascultatorilor, privitorilor si trecatorilor gandurile mele despre “Eu cine sunt?”
Cartea e construita in jurul ideii de dezvoltare personala, dar intr-un stil original ce vrea sa determine reactii vii, palpabile si evidente ale cititorului in drumul sau catre devenire.
Mihail ofera un paradox literar in acest exercitiu de autocunoastere, preluand din “specialitatea” domeniului doar ideile de baza, asezate nu sub forma unor paragrafe sau a unor pagini intregi de teorie despre cum sa faci, ce sa faci, cand sa faci sau unde sa faci ceva inspre sau pentru tine, ci sub forma unui semn de intrebare.
Si, ca orice mentor sau life-coach, scopul propus de Mihail in “Eu cine sunt?” este sa te ghideze, cu ajutorul acestor simple intrebari, catre raspunsuri date de tine. Ale tale, autentice!
Gasiti cartea in librarii! Va asigur! O veti recunoaste dupa rosul de pe coperta si dupa acea imagine in oglinda ce va caracterizeaza. Mai mult, veti sti ca ceea ce doriti sa luati de pe raft – pe langa “Eu cine sunt? de Mihail Musat” – este si un raspuns la intrebarile propuse de mine zilele trecute:
1. Do you question: Iei viata ca pe o certitudine sau te lasi purtat de instinct pana dincolo de limita riscului?
2. Mark my words: Ce intrebare te-a determinat sa dai un raspuns care sa te impresioneza pana si pe tine?
3. The question mark: Tie ce-ti place mai mult: carligul sau punctul din semnul intrebarii?
RSS - Posts
O placuta surpriza pentru mine. Te-ai descurcat bine pentru o persoana care isi vedea facut discursul praf inca de la inceput
Se vede dorinta ta de a impartasi multe celorlalti, de unde si ritmul alert al rostirii.
Te felicit pe tine si pe autor!
Iti foarte multumesc, Catalin! Inseamna mult sa stiu ca reusesc sa surprind intr-un mod placut
Mai ales ca imi vedeam discursul praf dinainte de a mi-l expune. Intr-adevar, imi doresc sa dau cat mai multora cat mai multe, de aici si teatrul si poezia si vanzarile si tot asa 
.
Iar ai scris mult…
)), deci ajung clar la concluzia ca nu ai stare. Cat despre vorbit in public, sa nu te aud ca ai impresia ca nu te-ai descurca 
. E una dintre specialitatile tale. “Mai ales ca imi vedeam discursul praf dinainte de a mi-l expune”… Funny! Cand un discurs de-al tau sa fie praf???
Am scris mult pentru ca nu puteam sintetiza tot ce aveam de spus in 2 / 3 paragrafe. In plus, merita sa scriu despre lansarea cartii lui Mihail. Si da, nu am stare!
N-am spus ca nu m-as descurca. Dimpotriva, am incredere ca as fi un super speaker, daca as mai trece prin experiente similare celei de sambata si daca as invata mai multe despre vorbitul in public. Specialitatea mea e sa ma descurc, intr-adevar
nu neaparat sa vorbesc in public.
Imi vedeam discursul praf pentru ca aveam o oarecare structura in ce voiam sa spun, o structura care n-a mai existat in momentul in care s-a facut ora 15:00, pentru ca toate ideile si gandurile fixate pe care le aveam s-au vaporizat
Si parca in loc de spectatori vedeam praf in fata ochilor. Am luat o pauza scurta si i-am dat bataie! Discursului, desigur 
Cat despre vorbitul in public, stiu sentimentul si cunosc faptul ca una e schema si alta e ceea ce iese. Iar “specialitatea ta” descurcatul… hm, se poate zice si asa. Vai ce ma poti interpreta
Ai tu rabdare cu timpul, daca el nu mai are rabdare cu tine
Cat despre ghinioane, poate ca n-ai “spart” ce trebuia 
Mai incearca, stiu sigur ca roata se poate intoarce in favoarea ta.
Ah da! Si pune sare pe degetele arse. Functioneaza!
Vrei sa ma ia la omor proprietarul daca sparg ceva? Atunci clar ca am si mai mult ghinion. Ai dreptate cu timpul, nici eu nu mai am rabdare cu el
. Am inceput sa numar zilele.
Pentru degete e prea tarziu trebuie sa am rabdare sa-mi treaca. ir la mine rabdarea s-a cam terminat…
Wow..cred ca pot sa numesc oficial acest post “prima recenzie a cartii”
Multumesc din suflet Alin pentru ca ai acceptat provocarea (simteam ca esti persoana potrivita sa fii acolo), ca ai vorbit din suflet si pentru ca in continuare faci asta!
Multumesc! >:D<
Ai fost genial! Sincer, nu sunt surprinsa absolut deloc. Se vede talentul tau in tot ceea ce scrii pe acest blog