De ce cred eu ca Romania si Romanii nu au sanse!

Romanii formeaza, plecand din esente, un popor multi-lateral dezvoltat, universal, raportandu-si intr-un mod continuu modelele si liderii la originile sale.

Statura conducatorilor de stat ai Romaniei nu cred ca a depasit vreodata 1,7 metri, cu cateva exceptii de genul lui Emil Constantinescu sau regele Carol I. Iar romanul, omul simplu, omul de rand, a vazut in astia micii marile sale sperante, idealurile generatiilor trecute si dorintele celor viitoare. In astia ca Basescu, Iliescu, Ceausescu.

Un “escu” mic de inaltime, cu atitudini dubioase in ceea ce priveste patria muma, lipsit de viziune sau inglobat in afacerile timpurilor sale. Basescu sustine “sus si tare” ca nu-i nicio vina sa faci afaceri de miliarde de euro. Intr-adevar, nu-i, domnule presedinte! La fel cum nu e nici sa iti deschizi un chiosc la colt de bloc. Da’ birocratia si taxele pentru ala care invarte banii cu lopata mai mare cum sunt? Iecsact.

Domnul “ranjetul-pe-toata-fata” Iliescu a dus tarisoara asta pe “meandrele” democratiei, dand la o parte ce-i statea in cale (constitutie, justitie, mediu de afaceri etc.) pentru a mai sta “pe tron” cativa ani. Pare-se ca i-a prins bine constipatia asta.

Cat despre tov. Ceauescu, pentru mine e destul de clar ca o astfel de marioneta nu era capabila sa tina-n frau destine. Erau altii, mai mari, mai importanti, in spatele domniei sale, care-i spuneau ce si cum sa faca. Si boul le facea, cu un rarait execrabil, cu un gest din mana ce ducea mai mult a Hitler, cu o atitudine de salbatic de foarte multe ori. Traiasca partidul, nu-i asa?!!!

Bun, am prezentat trei imagini dintr-un punct de vedere subiectiv, pentru a sublinia de unde vin aceste “esente” din si intr-un roman. 50 de ani de comunism indus prin violenta si teroare, cu o finalitate tragica ce inca marcheaza aproape jumatate din populatia tarii; 15 ani de “du-te! vino! lasa-ma si nu-mi da pace!” in care am furat, au furat, s-a furat (privatizat, adica) cat s-a putut (din nefericire, s-a putut mult!); 5 ani in care am intrat in NATO, am intrat in UE, am schimbat leul (adica l-am transformat in pisica), am luat imprumuturi de la FMI-uri, am facut “revolutie” portocalie (just for the fun of it!) si am inceput sa ne scuipam intre ochi din ce in ca mai des – si in public, si in privat.

Intre timp, odata cu revelatia occidentala legata de capacitatile de munca ale romanului, ni s-a permis accesul la tehnologie, ni s-au deschis porti spre alte tari, ni s-au marit salariile, ni s-au marit impozitele, ni s-au marit ficatii. Dar noi zambim si zambim cu gura pana la urechi, pentru ca suntem constienti – cam de 70 de ani incoace – ca se poate si mai rau.

Daca avem o sansa, atunci aceea ar fi sa schimbam atitudini – nu sistemul, ca asta oricum pute si va pute in continuare – incepand cu cei multi, cei simpli, romanii de rand. Te bagi?