…que lastima, pero adios!
Am bagajul facut si inainte sa-mi bag corpul intr-un autocar (de vreo 2 stele) ce trebuie (cu alte cuvinte: E MUSAI!) sa ma duca la Bucuresti, imi var nasul in pixelii monitorului si va tastez o simple stare de spirit.
Ultima noapte petrecuta in Valcea a fost poate si cea mai linistita dintre toate. Asta si datorita unei conversatii care a trecut de mult limita discutiei “banale”, dar si datorita unui ingeras care ieri a implinit 2 ani si de care v-am vorbit in postul anterior 
.
Imi permit sa fac o comparatie si sa subliniez faptul ca daca Valcea ar fi un cartier al Bucurestilor, cu siguranta acesta ar fi cel mai curat si cel mai bine cotat pe piata imobiliara. Imi place lumea de aici, e calda, e deschisa, imi place aerul de aici, pentru ca sunt aproape de munte, imi place aici pentru ca aici e o parte din mine.
Mi-e gandul departe, spre viitor, iar sufletul e … inca la mare
Am plecat. M-ati corupt mai mult decat trebuia 
.
Numai bine. Alin
