Oricat de naiv iti suna titlul, imi vine greu sa cred ca nu ti-a rasarit macar o amintire din copilaria ta care sa-ti insenineze gandurile.
Spuneam astazi pe twitter ca iarna asta seamana (in sfarsit!) cu una din iernile copilariei. Iar cand eram mic, iernile erau lungi, grele, cu multi fulgi si mult viscol.
Si erau distractive, erau agitate, erau pline:
- bataie cu bulgari intre blocuri – spun sincer: bulgareala intre cazemate de 2 metri (ridicate de copii de 1 metru 
) cu puncte strategice de aparare si tehnici de atac nu se poate compara cu un joc de Counter Strike, pentru ca e senzatia, adrenalina, apartenenta la un astfel de joc bate orice tehnologie;
- ghetus in fata blocului – de fapt, aveam o fantana construita fix in centrul spatiului dintre blocuri, iar de la acea fantana pana la unul dintre blocurile din fata era o panta de aproximativ 15 metri. Eh! Panta asta, in fiecare iarna, pe o portiune de 3-4 metri latime, era inghetata in fiecare dupa amiaza cu apa rece adusa din case de catre copii (sounds dangerous, right? 
) si dezghetata cu apa fierbinte si sare in fiecare seara de catre parinti – problema in sine o aveai cei care stateau la parter si nu suportau izbiturile ritmate, sacadate ale copiilor care se dadeau cu sania, cu patinele, cu fundu, cu orice in peretii bietilor oameni!
- oamenii de zapada – erau imensi si-i faceam imensi pentru ca aveam frati mai mari care ne ajutau
- bulgari imensi – la a doua zapada (ninsoare serioasa) ne adunam vreo 4-5 copii pe-un bulgare si curatam trotoarele din fata blocurile tot invartindu-l, rostogolind-ul pana se facea de vreun metri si ceva in diametru
- batutul covoarelor pe zapada – aici ritualul era firesc in familia noastra si, mai mult, era respectat in fiecare an odata cu prima ninsoare. Bateam la covoarele alea – saracele, n-aveau nicio vina, pana prindea zapada o culoare maronie. Era fain cand ieseau si vecinii sa faca acelasi lucru – curatenia zapezii era atunci o metafora pe care o intelegeam mult prea bine
- dealul – la vreo 3 strazi de unde stateam, incepea un deal mare, lung si lat, cu o casa de apa in varf. Matematica mea spune asa: 20 de copii pe scara (pe bune, o medie de 2 copii pe apartament) x 3 scari pe bloc x 20 de blocuri din cartier da egal cu 1200 de copii. Sa zicem ca din astia nu veneau toti – taiem jumatate, ca nu ti se para exagerat. Cand vezi 600 de oameni imprastiati pe un deal atat de frumos cu sanii, schiuri, ciolofane si boburi care urla, se-agita, alearga, se dau dea dura, se bulgaresc, sar peste parau si mai au putin pana s-ajunga la strada de la poalele dealului pentru ca au prins viteza, viata ti se arata in toata splendoarea ei!
- caloriferul – sau elementii caloriferului in care ne bagam picioarele (la propriu!) imediat cum ajungeam in casa plini de zapada, inghetati de frig si cu zambetul pe fata.
- supa fierbinte – mama stia ca asta e remediul natural impotriva racelii si mai stia ca asta o sa ne linisteasca si o sa ne adoarma mai usor si mai repede (la cat eram de obositi, nici nu trebuia mai mult )
Tu ce amintiri din copilarie ai legate de iarna?
Motto: “Minte-te ca poate o sa fie mult mai bine maine!”
Bitza – 10 Degete
N-o sa fie! N-a fost, nu este si nici nu va fi! Iar noi, ca fraierii, ne punem aceeasi “sfanta” si indezirabila intrebare de fiecare data cand ne lovim de aceeasi repetabila si previzibila situatie: “De ce?”
Muncim pentru siguranta zilei de maine, pentru viitorul copiilor nostri, pentru a scapa candva de credite, pentru o viziune, pentru un obiectiv, pentru un “mai bine” ce nu prinde forme sub nicio forma!
Pentru asta? Sa te chinui atat pentru incertitudine, pentru deziluzii, pentru datorii?
Proiectia oricarui viitor trebuie sa-nceapa cu radacini bine infipte in trecut, adica in ceea ce iti defineste personalitatea, principiile, aia 7 ani de-acasa, pentru ca toate astea stau la baza tuturor actiunilor tale – si alea pe care (ti) le recunosti si alea pe care le faci fara sa le rationezi. Toate.
Iar daca radacina e puternica si bine infipta in viata pe care ti-o construiesti, atunci tulpina, crengile, frunzele vor creste de la sine. Atat timp cat in fiecare zi le uzi cat trebuie, cand trebuie si cum trebuie.
Post-ul asta e un deja-vu. Sper ca urmatorul sa fie un preview
… e din Mortal Kombat – un joc in care-mparteam pumni, picioare, efecte speciale in stanga si-n dreapta. Din cand in cand, mai distrugeam si-o tastatura
Cam asa vad eu finalul campaniei pentru alegerile prezidentiale de anul acesta. Mult sange, multa flegma, mult rahat, mult populism, multa minciuna. Mult nimic pentru nimic. Si e si mai trista imaginea asta in conditiile in care schimbarea mult asteptata, mult dorita, mult nutrita si mult subliniata de 20 de ani incoace nu se intampla.
Nu-s bun la bilanturi – analistii politici si politrucii cu experienta stiu mai bine cifre. Stiu si mai bine sa le explice. Mie mi-s indiferente pentru ca nu (vreau sa) le accept, nu pentru ca nu le inteleg sau pentru ca nu le-as intelege.
Raspunsul, prieteni, e vanare de vant – si o spunea mai bine Motu Pittis, decat incerc eu sa o spun acum. Raspunsul la ce? Nicidecum la o intrebare, ci mai degraba la semi-certitudinea viitorului patriei muma in care-mi desfasor activitatea de cetatean exemplar.
Sunt irelevante incercarile, reusitele, alegerile, proiectele facute pana acum. Fie pentru ca nu s-au dus la bun sfarsit (desi s-au cam dus la rau sfarsit, ca sa fiu ironic desigur), fie pentru ca nu au fost sustinute intr-un mod perpetuu, consistent, fie pentru ca am acordat sanse unuia care ni le-a tradat mai apoi.
Si e trista imaginea asta. Oricat de mult imi bubuie creierii (si aia mici, si aia mari) cu / despre / pentru “Be the change you want to see in the world”, imi e practic imposibil sa materializez o actiune care sa-mi asigure viitorul, macar pentru o zi.
Romania e tara tuturor posibilitatilor. Mai ramane doar sa le si punem in practica. Asta, desigur, daca vom fi lasati si, mai mult, daca se va intrezari ceva dincolo de / dupa Duminica ce urmeaza.
Question: Voi ce instrumente / aplicatii / add-onuri / call them as you may folositi pentru blogging si social networking (if any)?
Eu “ma laud” cu urmatoarele pentru blog:
Post by email via wordpress.com – extrem de usor de folosit, parca-ti scrii tie ). Windows Live Writer via Microsoft Live – asemanator cu Word-ul.
Pentru twitter:
TwitterBar – add-on Mozilla Firefox – foarte OK cand citesti ceva interesant si vrei sa raspandesti articolul pe twitter (iti scurteaza linkul automat, hihi)
TweetDeck – o aplicatie dragutica, pe care insa nu o inteleg prea bine anyone for a free online training?
In Facebook si LinkedIn n-am gasit (inca) nimic interesant din punctul asta de vedere. Poate ma ajutati voi cu niste tips’n'tricks
RSS - Posts