Apartamentul este situat la 2 minute de City Mall si la 5 de Metrou Eroii Revolutiei. La parter. Aspect modern si ingrijit. Gresie, faianta, parchet si termopane, termopane!
Bucataria are tot ce-i trebe (frigider, microunde, aragaz cu cuptor, masina de spalat, prajitor de paine, masa cu 3 scaune, 2 dulapuri suspendate si unul cu picoarele pe pamant). La fel si baia (ma rog,baia are cada 
, rafturi multifunctionale, chiuveta stralucitoare si altele ).
Noi – adica 2 – un el si-o ea (clar, nu?) cautam un coleg / o colega / un cuplu (adica tot un el cu o ea) cu care sa avem ce vorbi – in primul rand – si cu care sa ne intelegem la nivel de incredere si prietenie. Fireste, care sa-si doreasca sa stea in camera calduroasa, cocheta si mobilata (pat dublu, birou cu scaun si dulap) disponibila pentru chirie.
Pretul? 200 de euro pe camera (x2 = 400 de euro pe apartament, fara intretinere).
Daca vei considera ca un astfel de profil te reprezinta, da-ne un telefon, un email sau lasa un comentariu aici.
PS: Avem si net (retea de cartier) si tv-cablu (de la RDS) si apa calda toata ziua . Si cateva scrumiere in bucatarie – el (adica eu) e fumator.
[in gand] O oarecare rumoare interiorizata si/sau exteriorizata semi-verbal.
Atunci cand vorbesti sau auzi vorbindu-se despre poezie, proza, eseu, exercitiu literar, metafore, epitete si altele asemanatoare, pare ca-ti vine sa te-ascunzi sub masa. Nu pentru ca n-ai cu ce sau cu cine, ci pentru ca nu e tocmai un subiect trendy.
Mai mult, se include oarecum intr-o directie tabu pe care nu (vrei sa) o recunosti. Cel putin nu intr-o forma publica, sustinuta si cu argumente pertinente, care sa-ti defineasca “felul de a fi”.
Spiritul artistic piere - nu-i asa, dragii mei! – in fata dorobantului coborat din 4 roti cu fite-n cur si ceas de mii de euro. Se duce dracului undeva intre Piata Romana si Piata Victoriei – obiective turstice tocmai bune pentru Realitatea All Inclusive, zic eu – lasandu-si calcata sub talpa orice urma de zvacnire autentica.
Uite, astfel de imagini sunt daramate in fiecare luni, incepand cu ora 19:00, intr-un loc intim, cochet, fix in centrul Bucurestiului. Intre Piata Unirii si Piata Universitatii. Se cheama Absintherie Sixtina. Acolo, pret de cateva ore pline de linisite, ascultare, spranceni ridicate, maneci suflecate, zambete, incruntaturi, vin rosu (din partea casei), oameni (ne)cunoscuti, cuvinte aruncate pe diverse medii de transcriere, acolo se (re)citeste.
Totul sub forma unui cenaclu. Sunt putine astfel de adunari, sunt mai putine cele care merita.
Ce faci lunea care vine?
(vezi si #recitiri pe twitter)
Motto: “Frate, din viaţă scapă cine poate!”
Paraziţii – Degeneraţia următoare
Dincolo de (dez)zbaterile zilnice, de pseudo-independenţă, de halucinaţiile unor lumi paralele, dincolo de moarte, dincolo de fiecare întrebare, dincolo de priviri, dincolo de chicoteli adolescentine si de beri băute printre străini, dincolo de blocuri, de aglomeraţia perpetuă, de persistenţa zgomotului interior, de vibraţiile telefonului mobil, dincolo de orice limită a gândirii, dincolo de fiţe, de cocalari, de piţipoance sau de dorobanţi, dincolo de pumnul strâns, dincolo de lacrimi, de bănci şi credite.
Parcă în altă parte şi totuşi aici. În paradoxul raţiunii peste simţământ şi în existenţialismul prescurtat la piramida lui Maslow.
Vă salut de-acolo.
RSS - Posts